Astept Parerile Voastre

Loading...

sâmbătă, 12 martie 2011

Puterea magica a gandului




Gandurile devin lucruri


Dupa cum spunea Bob Proctor intr-un program de-al sau, atunci cand citesti pentru a doua oara o carte, nu descoperi in ea ceva ce nu ai descoperit prima oara, ci descoperi ceva in tine ce nu ai descoperit pana atunci.

Din curiozitate, inainte sa ma apuc de citit, am cautat pe net cateva detalii despre cartea “Puterea magica a gandului“ a lui David Schwartz si am avut deosebita placere sa dau peste un articol de pe blogul lui Ionut Ciurea in care mentiona, printre altele, si aceasta carte. Articolul se numeste “5 carti care pot schimba ceva”. De asemenea am mai dat peste foarte multe comentarii pozitive la adresa acestei carti si toate aceste lucruri m-au convins ca merita sa o recitesc.

Initial nu m-am gandit sa scriu un articol despre puterea gandului, insa, dupa ce am citit primul capitol, mi-am dat seama ca informatiile prezentate in cartea lui David Schwartz sunt deosebit de importante, utile si usor de aplicat, astfel inca am hotarat sa va povestesc despre aceasta carte si sa incep sa scriu o serie de articole despre puterea magica a gandului, articole menite sa va faca sa intelegeti ca gandurile dumneavoastra au o putere magica, au puterea de a va modela viata. Dupa cum probabil stiti deja, “gandurile devin lucruri”. Am mai mentionat acest lucru de cateva ori si o sa-l mai repet, deoarece repetitia este esentiala in procesul de invatare, de asimilare de noi cunostinte, concepte si de schimbare, in bine, a obiceiurilor.

Puterea gandului

Inca din prefata cartii mi-a atras atentia o fraza in care, un director al unei companii, facand referire la cel mai bun agent de vanzari al sau (care a vandut de cinci ori mai mult decat oricare alt agent de vanzari din cadrul aceleiasi companii), a spus ca “succesul nu este neaparat in directa legatura cu puterea inteligentei, ci cu puterea gandului”. Si, din pacate, sau din fericire, acest lucru este adevarat si este demonstrat de numeroase studii. Brian Tracy spunea ca 80% din cei cu studii superioare (facultate, master, doctorat) lucreaza ca angajati pentru patroni si afacerisiti care au terminat doar liceul.

Deci, nu inteligenta este factorul responsabil pentru obtinerea succesului, cel putin nu inteligenta pe care se pune accentul in sistemul nostru de invatamant. Dupa cum probabil stiti deja, exista 7 tipuri de inteligenta (desi psihologul Howard Gardner de la Universitatea Harvard sustine ca ar fi 8). Din pacate, in scoala se pune mai mult accentul pe 2 dintre aceste inteligente, si anume inteligenta lingvistica si cea logico-matematica. Astfel, daca iei note mari in aceste domenii esti considerat destept, inteligent si vei avea succes in viata.




Insa mai sunt celelalte 5 inteligente care sunt la fel de importante, dar carora nu li se acorda o la fel de mare importanta: inteligentele spatiala, muzicala, kinestezica, intrapersonala si interpersonala (cea de-a opta pe care o mentioneaza psihologul Gardner este inteligenta naturala, legata de natura). De exemplu, in vanzari s-ar putea sa nu te ajute prea mult inteligenta muzicala, insa inteligenta interpersonala foarte bine dezvoltata iti poate garanta succesul.

Importanta anturajului

Insa, revenind la subiect, nu inteligenta este cea responsabila pentru obtinerea succesului, ci mai degraba puterea gandului. Problema majora cu care ne confruntam este ca noi suntem influentati de persoanele din jur, gandurile noastre sunt influentate de cele ale persoanelor cu care intram in contact, ale persoanelor in compania carora ne petrecem o mare parte a timpului, precum colegii de facultate sau colegii de servici. Acesta poate fi vazut si ca un factor pozitiv si ca unul negativ. Poate fi vazut ca un factor pozitiv, daca mediul in care ne petrecem marea parte a timpului este un mediu pozitiv, alcatuit din persoane pozitive, optimiste, de succes, care au obiective marete si care emana energie pozitiva.

Pe de alta parte, daca persoanele din jurul dumneavoastra sunt pesimiste, tot timpul se plang de cate ceva, dau intotdeauna vina pe altii, se gandesc numai la ce se poate mai rau, acest lucru va va influenta si pe dumneavoastra in mod negativ. De aceea este foarte important sa va alegeti cu mare grija prietenii si persoanele in compania carora va petreceti timpul, pentru ca acesta poate fi un factor important pentru obtinerea succesului.

Pana data viitoare cand ne vom “reintalni”, fiti atenti la gandurile pe care le “purtati” si ganditi in stil mare. Dupa cum spune Donald Trump, “din moment ce oricum gandesti, gandeste in stil mare!”

Increderea in sine





Increderea in sine este un subiect atat de important si despre care ar fi atat de multe de spus, incat Brian Tracy a creat un program special de 6 ore, “The Science of Self Confidence” (Stiinta increderii in sine) in care abordeaza doar acest subiect. Acesta este primul articol dintr-o serie de aproximativ 10 articole in care vom discuta despre tot ce tine de increderea in sine, care este importanta sa si cum va puteti dezvolta increderea pentru a va putea indeplini orice obiectiv va propuneti.

Unul din scopurile principale in viata ar trebui sa il reprezinte dezvoltarea increderii in sine pana la un asemenea nivel, incat sa devenim convinsi ca vom putea realiza orice ne propunem. In cateva din articolele precedente am mai dicutat despre vizualizare si importanta sa, insa trebuie sa retineti faptul ca vizualizarea, fara a fi intarita de credinta, nu va da niciun rezultat.

Degeaba vizualizam toate lucrurile pe care dorim sa le facem, locurile pe care vrem sa le vizitam, masina pe care vrem sa o conducem, daca nu credem cu adevarat ca putem realiza aceste lucruri. Dupa cum am mai spus, vizualizarea este foarte importanta, insa mai important este modul in care ne simtim, sentimentele pe care le traim in momentul vizualizarii, ori, daca nu avem incredere ca putem realiza ceea ce ne propunem, este greu sa traim acele sentimente de bucurie si satisfactie asociate cu obtinerea a ceea ce ne-am propus.

De exemplu, notati pe o foaie de hartie raspunsul la urmatoarea intrebare: Care este lucrul la care ati indrazni sa visati, daca ati sti ca ar fi imposibil sa esuati? Acest exercitiu este recomandat de Brian Tracy in toate programele sale de dezvoltare personala. De fapt, nu notati doar un singur lucru, ci notati toate lucrurile pe care ati dori sa le faceti, daca ati sti ca veti avea succes si esecul nu ar reprezenta o optiune pentru dumneavoastra.

Lipsa increderii in sine = esec

Care sunt motivele pentru care nu aveti inca aceste lucruri la care visati? Ce va tine in loc? Cu siguranta unul dintre motivele principale il reprezinta lipsa increderii in sine. Probabil v-ati gandit de mai multe ori la lucrurile pe care ati vrea sa le faceti, insa de fiecare data ati “ajuns la concluzia” ca nu puteti face aceste lucruri deoarece fie nu aveti suficienti bani, fie nu aveti cunostintele necesare, sau poate nu aveti relatii, nu aveti timp, sau este imposibil de realizat asa ceva in Romania.

Dupa cum vedeti, toate aceste motive au la baza lipsa increderii in sine. De fapt, toate aceste motive au aparut datorita faptului ca nu aveti suficienta incredere in dumneavoastra. Thomas Edison este probabil cel mai mare inventator din istorie, desi nu a avut parte decat de 3 luni de educatie formala. Cu toate acestea detine peste 1000 de patente in Statele Unite si multe altele in Marea Britanie, Franta si Germania.

Albert Einstein a fost dat afara de la scoala, Michael Jordan a fost exclus din echipa de basket a liceului, Walt Disney a fost concediat deoarece nu avea imaginatie si idei originale, Abraham Lincoln a esuat in afaceri de doua ori, si-a pierdut logodnica, a pierdut 8 alegeri si cu toate acestea a devenit presedintele Statelor Unite. Dupa cum puteti observa, toti acesti oameni au avut de-a face cu probleme mult mai dificile decat cele care va tin pe dumneavoastra in loc, iar unul dintre factorii care au contribuit la succesul lor il reprezinta increderea in sine.




5 pasi pentru dezvoltarea increderii in sine


Pasul 1

Stiu ca am capacitatea de a-mi indeplini scopul precis in viata, prin urmare imi impun sa actionez perseverent si continuu pentru obtinerea sa si promit aici si acum ca voi indeplini aceasta actiune.

Pasul 2

Imi dau seama ca gandurile care imi domina mintea se vor reproduce in cele din urma in actiune fizica, exterioara, si treptat se vor transforma in realitate palpabila. Prin urmare, imi voi concentra gandurile timp de 30 de minute pe zi, asupra genului de persoana care vreau sa devin, creandu-mi astfel in minte o imagine clara a persoanei respective.

Pasul 3

Stiu ca, cu ajutorul principiului autosugestiei, orice dorinta pe care o pastrez persistent in minte, va incerca in cele din urma sa se exprime prin intermediul unor mijloace practice de a obtine obiectul aspiratiilor mele. Prin urmare, voi petrece zilnic 10 minute cerand de la mine insumi sa-mi dezvolt increderea in sine.

Pasul 4

Am elaborat in scris o descriere clara a obiectivului meu principal in viata si nu voi inceta niciodata sa incerc, pana cand imi voi dezvolta suficient de mult increderea in sine pentru atingerea acestuia.

Pasul 5

Realizez perfect faptul ca nicio avere sau pozitie sociala nu poate rezista o perioada indelungata, daca nu are la baza o temelie de adevar si dreptate, prin urmare, nu voi incheia nicio tranzactie din care nu profita toti cei implicati. Voi reusi acest lucru, atragand catre mine fortele pe care doresc sa le folosesc, precum si cooperarea altora. Ii voi determina pe altii sa ma serveasca, datorita dorintei mele de a-i ajuta pe altii. Voi elimina ura, invidia, gelozia, egoismul si cinismul, invatand sa iubesc intreaga omenire, deoarece stiu ca o atitudine negativa fata de altii, nu imi va aduce niciodata succesul. Ii voi face pe altii sa creada in mine, deoarece si eu voi crede in ei si in mine insumi. Imi voi semna numele pe aceasta formula si o voi repeta cu voce tare in fiecare zi, avand credinta deplina ca imi va influenta treptat gandurile si actiunile, astfel incat voi dobandi succesul.

Cei 5 pasi prezentati pe scurt

Dupa cum puteti observa, aplicarea acestei formule nu necesita foarte mult efort si nici cine stie ce abilitati deosebite. Trebuie doar sa fiti constienti de faptul ca aveti capacitatea de a va indeplini orice va propuneti, insa pentru asta trebuie sa actionati. De asemenea, trebuie sa alocati zilnic 30 de minute in care sa meditati si sa vizualizati genul de persoana care doriti sa deveniti.

Tot dimineata, imediat dupa ce v-ati trezit, dedicati 10 minute dezvoltarii increderii in sine, repetand afirmatii pozitive si vizualizandu-va ca fiind o persoana puternica, increzatoare in fortele proprii. Un alt lucru important pe care trebuie sa-l faceti si despre care am mai discutat si in alte articole, il reprezinta notarea pe o foaie de hartie a obiectivului principal in viata. Incercati sa faceti o descriere cat mai clara si cat mai in detaliu. Cu cat este mai detaliata descrierea, cu atat mai mari sunt sansele dumneavoastra sa va indepliniti scopul stabilit.

Nu in ultimul rand, este esential sa fiti o persoana cinstita si corecta. Unii se gandesc ca poate nu ii prinde nimeni, asa ca mai fac cate o “smecherie”. Intr-adevar, este posibil sa scapati si sa nu afle nimeni, insa nu veti putea fi cu constiinta impacata. Si orice lucru necinstit pe care il veti face va va urmari toata viata. Despre acest aspect aminteste si David Schwartz in cartea sa “Puterea magica a gandului“,

Dinozauri: Primul Stegosaurus din Europa




De curand a fost descoperit primul Stegosaurus de pe continentul European. Unicitatea descoperirii consta in faptul ca astfel de animale preistorice nu mai fusesera descoperite decat in America de Nord. Descoperirea a fost cu atat mai importanta cu cat confirma una din teoriile conform carora cele doua continente au fost candva unite prin ismuri de pamant care in timp au fost acoperite de ocean.

In urma cu 185 de milioane de ani continentele Terrei erau unite intr-o masa imensa de pamant numita Pangaea. La sfarsitul erei Jurrasic, in urma cu aproximativ 150 de milioane de ani, supercontinentul a inceput sa se dezbine: America de Nord, Europa si Africa erau de-acum separate iar distantele dintre ele au continuat sa creasca pana ce a luat nastere Oceanul Atlantic.

Pangaea a inceput sa se destrame cu 225-220 de milioane de ani in urma.

Stegosaurus a fost un erbivor cu aspect ciudat. Acesta avea un spate incarcat de doua randuri de colti si o coada plina de tepi. Candva s-a crezut ca aceste ciudate accesorii erau mijloacele sale de protectie, prin minunatele-i podoabe eliminand caldura din corp. In zilele noastre cercetatorii cosideta ca aceasta armura corporala era doar un exemplu ciudat de elemente ce ajutau la distinctia si apartenenta unui anumit specimen la propria-i specie.

Cercetatorii au dezgropat noua fosila de Stegosaurus - care includea un dinte, parti din coloana si picioarele animalului - in apropierea orasului Batalha, in centrul Portugaliei. Analize preliminare arata ca fosila nu prezinta nici o particularitate in comparatie cu fosilele de acelasi tip descoperite in America de Nord.

Peter Makovicky, paleontolog la Field Museum din Chicago si unul dintre membrii echipei de cercetatorii ce au luat parte la studiu, a afirmat ca descoperirea acestui specimen de Stegosaurus sustine o veche banuiala pe care cercetatorii o aveau vis a vis de istoria geologica a regiunii.

"Avem inca o dovada ca dinozaurii din Nord America au migrat candva catre Europa. Prin urmare acest lucru nu face decat sa ne confirme ca, undeva in trecutul indepartat, a existat o conexiune puternica intre marile continente."
O alta specie de dinosaur cunoscuta ca fiind de origine Nord Americana, dar ale caror oase au fost descoperite si in Europa este Allosaurus, o specie de dinozaur carnivor similara speciei Tyrannosaurus rex.

Dinozaurii

Please click on this link:

http://www.youtube.com/watch?v=6YXZemwJsH4





Dinozaurii au fost animale vertebrate care au dominat ecosistemele terestre pe o perioadă de aproximativ 160 de milioane de ani, prima dată apărând pe planeta noastră cu aproximativ 220 de milioane de ani în urmă, la sfârşitul perioadei triasice. La sfârşitul perioadei cretacicului, acum circa 65 de milioane de ani, dinozaurii au suferit o extincţie catastrofală cauzată de schimbarea temperaturii globale şi de impactul Pământului cu un meteorit uriaş de 40 Km diametru în golful Mexicului, numit "Chicxulub", care a încheiat nu numai perioada de dominare a uscatului de către aceste animale, dar chiar şi existenţa lor. Totuşi, păsările moderne sunt considerate descendente directe ale dinozaurilor de tip theropod din familia răpitorilor, având drept prim reprezent pasărea "Archaeopterix", care a trăit cu 150 de milioane de ani în urmă.

Odată cu descoperirea primilor dinozauri la începutul secolului al 19-lea, scheletele lor fosilizate au devenit puncte majore de atracţie în toate muzeele din lume. Dinozaurii au devenit într-o foarte scurtă perioadă de timp parte esenţială a culturii globale a omenirii, devenind extrem de populari, mai ales în rândul copiilor. În sfârşit, ei au devenit parte integrantă şi din multe cărţi şi filme renumite, aşa cum ar filmul Jurassic Park. Noile descoperiri ştiinţifice privitoare la dinozauri sunt permanent aduse în centrul atenţiei generale de către mijloacele de informare în masă.



Termenul "dinozaur" este utilizat de asemenea frecvent pentru a desemna în general reptile preistorice, aşa cum ar fi pelicozaurii, dimetrodonii, pterozaurii cu aripi, pleziozaurii, mozazaurii şi ihtiozaurii acvatici, deşi din punct de vedere ştiinţific aceste animale nu au fost dinozauri propriu-zişi.

Supraordinul "Dinosauria" a fost denumit formal de către savantul englez Richard Owen în 1842. Termenul este un cuvânt compus din cuvintele greceşti δεινός (deinos, de groaza, formidabil) şi σαύρος (sauros, "şopârlă" sau "reptilă"). Owen a ales această combinaţie lingvistică cu referire la proporţiile impresionante ale acestor animale, precum şi la arsenalul lor formidabil de dinţi şi ghiare.

De fapt dinozaurii erau extrem de diverşi, făcând parte din subclasa Diapsida. Unii erau ierbivori (în general ornitischieni), alţii carnivori (saurischieni). Unii erau bipezi, alţii erau patrupezi, iar alţii (precum amozaurul) erau şi bipezi şi patrupezi, după cum o cerea situaţia.

Dinozaurii s-au răspândit în timpul dominaţiei lor pe toată suprafaţa pământului şi au cucerit aproape toate zonele (s-au găsit fosile de dinozauri până şi în Antarctica), însă nu au reuşit niciodată să cucerească nici aerul (unde dominau pterozaurii) nici apa (unde existau diverse reptile marine).

Unii dintre ei erau ierbivori, pe când alţii erau carnivori (speciile mari se hrăneau cu alte specii de dinozauri). Pentru a se proteja de speciile carnivore, ierbivorele au trebuit să se adapteze. Astfel sauropodele au atins dimensiuni considerabile.

Alte specii au optat pentru deplasarea în grup sau pentru "arme" naturale împotriva carnivorelor.Un exemplu este Triceratops avea un guler osos în jurul gâtului şi 3 coarne pe acesta cu care reuşea să-l descurajeze chiar şi pe celebrul T-Rex. Stegozaurul avea 3 spini la capătul cozii cu care se apăra împotriva atacatorilor.
Hrana era o problemă în timpul dinozaurilor doar pentru speciile ierbivore. Plantele nu conţineau destule substanţe hrănitoare pentru a asigura necesarul zilnic al unui dinozaur; problema se agrava în cazul speciilor gigantice.



Datorită insuficienţei nutritive a hranei, un sauropod trebuia să-şi petreacă majoritatea zilei mâncând, ceea ce îi lăsa puţin timp pentru alte activităţi ca de exemplu împerecherea. Ca şi multe specii actuale probabil că şi dinozaurii aveau diverse ritualuri de împerechere, deşi oamenii de ştiinţă nu sunt ferm convinşi de acest lucru. Gulerul osos si cele 3 coarne ale triceratopsului puteau fi folosite şi pentru atragerea unei partenere, iar platoşele osoase de pe spatele stegozaurului puteau fi vascularizate pentru a deveni un punct de atracţie pentru femele.

Aceste reptile de mult disparute, care continua sa ne fascineze, au pierit complet acum circa 60 de milioane de ani, cu mult inainte ca omul sa-si faca aparitia pe aceasta planeta.



Au fost identificate deja peste 600 de specii de dinozauri, de la animale gigantice pana la reptile de dimensiuni foarte modeste, asemanatoare cu soparlele de astazi. Aceste specii se incadreaza in aproape 30 de familii de dinozauri, clasificate destul de riguros de oamenii de stiinta. Dar, odata cu descoperirea unor alte schelete, noi specii continua sa fie clasificate si studiate.

Dinozaurii se inmulteau prin oua, ca si reptilele din zilele noastre. Femela isi depunea ouale pe sol, intr-un fel de cuib facut in pamant. Dimensiunile si numarul oualor variau in functie de rasa de dinozaur careia ii apartineau. Uneori, ouale erau pur si simplu furate de alti dinozauri! Exista o specie care avea acest obicei, denumita stiintific oviraptor, ceea ce inseamna in latina “hot de oua”.

Dinozaurii puteau inota, dar nu traiau numai in apa, spre deosebire de alte specii de reptile, contemporane lor, care erau acvatice: plesiozaurii si ichtiozaurii.

Despre dinozauri se mai stie ca erau acoperiti cu solzi, dar nu se poate preciza cu siguranta culoarea pielii lor. De obicei, naturalistii ii reprezinta colorati asemanator reptilelor de azi, in nuante de verde, galbui sau cenusiu. Este doar o presupunere, dar probabil nu vom sti niciodata care era adevarata culoare a dinozaurilor.

Nu se cunoaste nici cauza disparitiei dinozaurilor. Exista cateva presupuse cauze: o schimbare brusca a climei Pamantului, o epidemie devastatoare, lupta pentru existenta cu mamiferele care tocmai isi facusera aparitia, o eruptie vulcanica de mari proportii, un meteorit care a lovit Terra... Insa, la o analiza atenta, nici una dintre aceste teorii nu lamureste pe deplin misterul. Nu se poate explica de ce au disparut dinozaurii, in timp ce alte animale, contemporane lor (rechini, broaste testoase, crocodili) au supravietuit. Asa ca disparitia acestor animale care au stapanit candva planeta noastra ramane in continuare o enigma.

Unele rase de dinozauri erau carnivore - teribile animale de prada, ca, de exemplu, fiorosul Tyranosaurus rex - altii erau erbivori. Variau foarte mult si ca dimensiuni, de la o talie gigantica, pana la dinozaurii pitici, de numai cateva zeci de centimetri.



Stegozaurul era acoperit cu placi osoase, care il aparau de pradatori si il ajutau sa-si pastreze constanta temperatura corpului. In capatul cozii avea patru spini lungi, cu care, la nevoie, se putea apara. In ciuda infatisarii sale impresionante (masura 18 metri lungime si 3,5 metri inaltime), era un animal erbivor pasnic.
Brontozaurul este unul dintre cei mai cunoscuti dinozauri.

Avea si el dimensiuni mari, impunatoare (20 de metri lungime) si cantarea 35 de tone. S-au gasit oua fosile de brontozaur, de 20-30 cm lungime. Aceasta reptila se pare ca traia foarte mult. Mediul sau de viata era mlastina, caci se hranea cu plante acvatice.

Un alt gigant erbivor era brachiozaurul, care se hranea cu frunzele copacilor, asemenea girafelor din zilele noastre, cu care de altfel semana destul de bine. Avea 14 metri inaltime, 26 de metri lungime si cantarea 50 de tone! Fosile de brachiozaur au fost gasite atat in Africa, dar si in America de Nord, ceea ce ii face pe geologi sa sustina ca aceste doua continente nu erau separate complet de ocean, in acele timpuri indepartate.

Tyranosaurus rex era cel mai feroce dinozaur de prada, o adevarata teroare pentru celelalte animale. Este unul dintre cei mai cunoscuti dinozauri carnivori, poate si pentru faptul ca a fost “reinviat” in mai multe productii cinematografice SF. Cantarea 8 tone, avea 15 metri lungime si 8 metri inaltime. Mergea ridicat pe labele dinapoi; cele din fata erau extrem de mici. In ciuda dimensiunilor si a greutatii mari, era foarte agil. Avea dinti lungi, taiosi, cu care smulgea usor bucati mari de carne din prada sa. Primele fosile de Tyranosaurus rex au fost descoperite in anul 1900, in Statele Unite.



Archaeopteryx era o reptila zburatoare, un fel de stramos al pasarilor. Masura 30 pana la 60 cm lungime si avea dinti, gheare si o coada osoasa, asemenea reptilelor. Poseda insa aripi si pene, ca o adevarata pasare. A trait in perioada jurasica, in Europa Centrala.

Dinozaurul numit oviraptor nu era mai mare decat un caine. Se hranea cu ouale altor dinozauri. Gratie rapiditatii sale, fugea de indata ce fura oul.
Pterodactylul era o alta reptila zburatoare, dotata cu aripi, dar nu avea pene. Era un pradator destul de agresiv. Toate aceste creaturi, disparute de mult, au fost facute din nou sa se miste, dar, din fericire, numai pe pelicula de film, de unii cineasti cu fantezie. Cel mai recent film populat cu dinozauri este binecunoscutul “Jurassic Park”.

“Raza tractoare” este posibilă cu ajutorul laserelor




Cercetătorii chinezi din Hong Kong au descoperit că un laser se poate comporta asemenea unei “raze tractoare”, atrăgând mici obiecte înspre sursa emiterii lui.

Este cunoscut faptul că lumina poate, spre exemplu, imprima o mişcare de împingere "pânzelor de navigare" solare, responsabile să deplaseze unele nave spaţiale cu ajutorul "vântului luminos". Acum, pe baza acestui principiu, cercetătorii din China au calculat condiţiile necesare realizării unei tracţiuni pe bază de laser.


Pentru moment, departe de a fi o armă ştiinţifico-fantastică, echipamentul ar putea funcţiona doar pe distanţe mici. Însă efectul său va fi diferit de cel al "pensărilor optice", prin care obiecte minuscule pot fi capturate de o rază laser şi un pic mişcate. Această nouă forţă, promit creatorii săi, se va manifesta prin atragerea continuă a obiectului vizat către sursa luminii laser.

Secretul acestei realizări, cred savanţii chinezi, este acela de a nu folosi o rază laser standard, ci, mai degrabă, o rază Bessel, caracterizată de un tipar foarte precis de sinusoide ale intensităţii undei. Pe măsură ce atomii şi moleculele ţintei absorb şi reradiază lumina primită, partea retrimisă pe direcţia razei poate interfera cu energia iniţială şi oferi astfel obiectului o "împingere" către sursă.

Dinozauri: Triceratops




Triceratops a fost un dinozaur erbivor care a trăit la sfârsitul stadiului Maastrichtian din perioada Cretacicului Târziu, în urmă cu 68 sau 65 de milioane de ani în ceea ce este acum America de Nord. A fost unul dintre ultimii dinozauri apăruţi înainte de dezastrul cauzat la sfârşitul Cretacicului care a dus la dispariţia lor.

Este încă incert dacă trăia in turme sau dacă trăia solitar dar există dovezi pentru prima variantă

El cântărea intre 6 si 12 tone, dar avea dimensiuni mici pentru această masă, între 7,9 şi 9 metri în lungime şi 3 în înălţime (ambele estimativ), lucru care îl făcea un dinozaur cu mişcări lente. Fosilele sale s-au descoperit pe teritoriul canadian şi american.

Unul dintre cei mai mari şi mai comuni dinozauri cu coarne, Triceratops cîntărea 9 tone. Numai craniul lui avea o lungime de 1,8 m. Ca şi alţii din familia aceasta, Triceratops probabil că trăia în turme mari. Se poate că masculii rivali să se fi luptat între ei încurcîndu-şi coarnele şi apoi împingînduse cu blindajul capului.

Numele său înseamnă "faţă cu trei coarne", şi derivă din limba greacă: tri/τρι înseamnă "trei", ceras/κέρας înseamnă "corn" iar -ops/ωψ înseamnă "faţă". Această denumire i-a fost atribuită datorită faptului că avea două coarne de 90 de centimetri deasupra capului şi unul mai mic pe nas.

Triceropts era erbivor, şi din cauza capului său mic probabil mânca plante mici, deşi ar fi putut demola plante mult mai înalte cu coarnele lui.Avea un cioc profund şi îngust, şi se crede ca era mai bine folosit pentru apucare şi jumulire decât pentru a muşca.

Dantura era aranjată în grupuri numite ,,baterii,, cu coloane de la 36 la 40 de dinţi, iar în fiecare coloana de pe fiecare maxilar erau câte 3-5 dinţi stivuiţi, în funcţie de dimensiunea animalului.

Dinozauri: Fruitadens - cel mai mic




Cercetatorul american Luis Chiappe, director al Muzeului de Istorie Naturala din Los Angeles, a descoperit cel mai mic dinozaur cunoscut , fosilele gasite avand o inaltime de 10 cm, depasind astfel "recordul" colegilor canadieni care descoperisera, la inceputului lui 2009, un dinozaur avand inaltimea de 50 cm.

Dinozaurul , numit Fruitadens, a trait acum aproximativ 150 de milioane de ani si este posibil ca acesta sa fi consumat toate tipurile de mancare, inclusiv carne.



Fosilele au fost descoperite în vestul statului Colorado, la sfârşitul anilor '70, însă abia recent au fost identificate, specia fiind numită Fruitadens haagarorum de o echipă internaţională de cercetători.

Fosilele reprezintă cranii, vertebre şi membre superioare şi inferioare care au aparţinut unui număr de patru exemplare şi se găsesc la Muzeul de istorie naturală din Los Angeles.

Luis Chiappe, directorul secţiei de cercetare a dinozaurilor din cadrul muzeului, a spus că aceşti mici dinozauri cântăreau circa 0,91 kg la maturitate. "Este cel mai mic dinozaur cunoscut din America de Nord şi unul dintre cei mai mici din lume", a spus acesta.

Cercetătorii spun că Fruitadens haagarorum a trăit în urmă cu circa 150 de milioane de ani, în timpul jurasicului târziu.

Printre detaliile neobişnuite ale scheletului se numără un dinte asemănător caninilor în faţa mandibulei şi un dinte în formă de frunză în regiunea pomeţilor. Cercetătorii cred că aceşti dinozauri se hrăneau atât cu plante, cât şi cu animale.

Specialiştii mai cred că specia este ultima supravieţuitoare a unei familii de dinozauri numiţi heterodontozauri, care a trăit pe Pământ circa 100 de milioane de ani, adică o perioadă foarte lungă de timp.

Chiappe a mai spus că o specie de dinozaur descoperită în China şi despre care se crede că ar fi foarte apropiată de strămoşul păsărilor ar fi putut fi mai mică decât Fruitadens haagarorum, însă rezultatele nu au fost concludente.

Dinozauri: Sauropozii




Arheologii francezi au descoperit in situl de la Plagne, langa Lyon, in estul Frantei, urme de dinozauri de aproximativ 1,5 metri ce corespund unor dinozauri lungi de peste 25 de metri si care cantareau aproximativ 30 de tone.

Este vorba de dinozaurii sauropozi, o specie de ierbivori cu gatul lung, care au trait acum 150 de milioane de ani in perioada Jurasicului Superior.

Urmele reprezinta cele mai mari urme de dinozauri descoperite pana in prezent.

Numele Abydosaurus mcintoshi vine de la Abydos, numele grek al unui oras egiptean de pe malul Nilului si care era locul de inmormantare al capului si gatului zeului Osiris, zeul egiptean al vietii, mortii si fertilitatii. Numele de mcintoshi a fost dat pentru a onora activitatea paleontologului american Jack McIntosh pentru contributiile lui la studierea dinozaurilor sauropozi.

Toti dinozaurii sauropozi au fost ierbivori si isi inlocuiau dintii pe parcursul vietii.Abydosaurus a trait acum 105 milioane de ani. Analizele arata ca Brachiosaurus este cea mai apropiata ruda a Abydosaurului, chiar daca traise cu 45 de milioane de ani mai devreme.

Calatoria lui Marco Polo in China





1275 - 1296: Calatoria lui Marco Polo in China


Realizata de-a lungul stravechiului "drum al matasii", aceasta expeditie neobisnuita prin durata ei si dimensiunile uriase ale teritoriului acoperit prefigureaza marile descoperiri geografice care vor debuta la sfarsitul secolului al XV-lea.


Primele calatorii in zona Chinei au fost intreprinse incepand cu 1260 de tatal si de unchiul lui Marco Polo, Nicola si Matteo Polo, negustori venetieni de blanuri scumpe aduse din Asia Centrala.

Acestia fusesera condusi de o ambasada mongola la hanul Kubilai, imparatul Chinei. La intoarcerea in Europa, hanul le-a cerut sa prezinte papei o scrisoare prin care era solicitata prezenta in China a 100 de invatati (misionari) care sa raspandeasca doctrina crestina.

S-au reintors in China in 1275, impreuna cu Marco Polo, care la plecarea din Europa avea 15 ani, si cu numai doi calugari crestini. Primiti la curtea imperiala chineza, venetienii s-au bucurat de toate onorurile cuvenite unor oaspeti oficiali.

Marco Polo a indeplinit diverse misiuni, mai ales cu caracter diplomatic, din partea imparatului pe langa diversi dinasti locali din Asia, fapt care i-a permis sa calatoreasca din Mongolia pana in Vietnam, cunoscand indeaproape civilizatia asiatica.

La revenirea in Europa, in 1296, Marco Polo a fost facut prizonier de catre genovezi, rivalii venetienilor. In timpul prizonieratului a redactat povestea calatoriei sale, Cartea Minunilor.

OMUL DIN NEANDERTHAL










Descoperiri recente au pus paie pe foc in ceea de priveste dezbaterea pe tema humanoidului robust. A fost el oare unul din stramosii nostrii? Si de ce oare a disparut?


Pe data de 30 martie 2000, vestea unei descoperiri minunate inconjura lumea: cercetatorii de la Glasgow university comparau AND-ul recoltat de la un schelet de neanderthalian cu un schelet al unui om modern. Sperau sa gaseasca astfel raspunsul la o intrebare ce-i preocupase indelung pe antropologi: sunt neanderthalienii stramosii nostrii sau au fost ei o specie complet diferita de oameni, care au disparut de-alungul istoriei? Iar daca au disparut, care au fost cauzele disparitiei acestora?

Cercetatorii au facut studii profunde asupra unui schelet de copil, vechi de peste
29 000 de ani, gasit in pestera Mezmaiskya in Caucaz. Concluzia surprinzatoare: ADN-ul scheletului este similar cu cel al unui neanderthalian studiat cu trei ani in urma in Munich mai degraba decat cu cel al omului modern. Este totusi aceasta dovada finala ca umanoidul antic nu este un predecesor al nostru, al omului modern - Homo sapiens?



In Germania - satul Neanderthal langa Dusseldorf- in anul 1856 au fost descoperite intamplator, in timpul unor escavari, doua grote. In timpul escavatiei s-au descoperit cateva oase ciudate. Seful de santier le-a trimis invatatorului din sat - Johann Carl Fuhlrott. Fuhlrott a fost socat la vederea osemintelor. Treptat a realizat ca era vorba de o descoperire senzationala si ca tine in maini ramasitele unui humanoid din vremuri indepartate.

Umanoidul a fost numit "neanderthal" dupa situl unde a fost gasit si si-a pastrat numele mult timp dupa ce s-a dovedit clar ca neanderthalienii au avut asezaminte in toata Europa.

Acum cercetatorii considera ca stramosii oamenilor din neandertal provin din insorita Africa, totusi: ce i-a adus in Europa friguroasa? Europa in perioada Erei Glaciare a fost acoperita de un scut de gheata ce ajungea pana in alpi. Cercetatorii americani cred ca panza de gheata ce acoperea Europa acapara toata umiditatea atmosferica. Drept rezultat, ploile au devenit extrem de rare in Africa iar seceta s-a instalat brusc. Turmele imense de animale din partea sudica a continentului au inceput sa migreze spre nord in cautare de apa. Popoarele ce traiau din vanat, le-au urmat.

Printre acestia cel mai probabil se aflau si stramosii neandertalienilor.
In zilele noastre cercetatorii cred ca oamenii din Neanderthal au ajuns cu greu in Europa in urma cu aproximativ 220.000 de ani. La vremea aceea ei si stramosii lor erau singurii humanoizi din acele locuri, acest lucru datorandu-se probabil adaptarii lor biologice usoare la conditiile vitrege de trai. Cu aproximativ 40.000 de ani in urma a aparut insa un nou rival: Homo sapiens, ce venise in Europa tot din Africa. La doar cateva sute de ani departare omul din Neanderthal se pare ca a disparut, Homo sapiens devenind singura specie humanoida.



Totusi, cercetatorii nu se pot pune de accord asupra perioadei exacte a disparitiei omului din Neanderthal. Ani de-a randul acestia au fost convinsi ca Homo sapiens au izgonit oamenii din Neanderhtal inapoi in Peninsula Iberica. Cele mai vechi ramasite din aceasta zona au fost gasite la Zafarraya si au peste 32 000 de ani vechime.
Recent, descoperiri facute in Vindija in Croatia arata ca Neanderthalienii au o vechime de doar 28000 de ani. Vindija este chiar centrul zonei in care au trait Neanderthalienii. Aceasta noua descoperire a fost o puternica lovitura pentru teoria initiala, pe care de altfel a si daramat-o.

Exista si alternative la aceasta teorie: teoria hibridizarii. Neandertalienii s-au dezvoltat ajungand la stadiul de Homo Sapiens, pretinde Milford Wolpoff, antropolog la Universitatea din Michigan. Presupunerea sa se bazeaza pe descoperirea facuta la Vindija. Noile date arata ca ambele tipuri de humanoizi au coexistat in Europa de-alungul unei perioade de mii de ani. Aceasta coabitare le-a dat indeajuns de mult timp sa se imbine din punct de vedere biologic.

Ani de-a randul Wolpoff nu a avut nici un raspuns in ceea ce priveste furnizarea de probe privind teoria sa. Totusi cand, cu ani in urma, un schelet de copil a fost descoperit in Portugalia, teoria a devenit mai mult sau mai putin credibila.

Cercetatorul Erik Trinkaus din Washington DC a examinat si el ramasitele.
Trinkaus si-a dedicat intreaga cariera descoperirilor legate de oamenii din Neanderthal. In timp ce examina oasele copilului acesta a facut o descoperire senzationala: scheletul avea caracteristici ce proveneau atat de la oamenii din Neanderthal cat si de la Homo sapiens. Datarea osemintelor s-a dovedit a fi chiar mai senzationala. Scheletul copilului era mai vechi de 25000 de ani. La acel moment Neandertalienii disparusera deja. Totusi oasele aveau caracteristici ale ambelor tipuri de humanoizi, "acestea fiind dovada incontestabila ca a existat o incrucisare intre specii".

Totusi exista cercetari care infirma teoria. Unul dintre multele studii a fost facut la Universitatea din Munich. Acesta analiza oasele unei fosile descoperite in anul 1997. Analizele au dus la concluzia ca Neandertalienii nu au lasat nici o urma genetica de ADN in ceea ce priveste constructia genetica a omului modern.
Prin urmare, pentru moment, intrebarea legata de soarta stramosilor nostrii ramane inca fara un raspuns stiintific, cu atat mai mult cu cat nu exista probe concludente care sa demonstreze ceva concret.

Calea Lactee

Please click on this link:

http://www.youtube.com/watch?v=6YXZemwJsH4



















Calea Lactee este un gigant, având o masă de circa 750-1.000 miliarde ori mai mare decât a Soarelui şi un diametru de aproximativ 100.000 ani-lumină.
Galaxia noastră face parte dintr-un grup de galaxii numit Grupul Local, format din 3 mari galaxii şi un număr de alte 30 galaxii mai mici, în cadrul grupului ea fiind a doua ca mărime după galaxia Andromeda (M31). Andromeda, situată la aproximativ 2,9 milioane ani-lumină, este cea mai apropiată galaxie mare. Cu toate acestea, un număr de aşa numite false galaxii se găsesc mult mai aproape de noi, acestea jucând un rol de sateliţi ai galaxiei noastre. Cea mai apropiată dintre acestea se găseşte la 80.000 ani-lumină de noi şi la 50.000 ani-lumină de centrul galactic.



Galaxia noastră are forma unei spirale uriaşe; braţele acestei spirale conţin pe lângă altele şi materie interstelară, nebuloase şi stelele tinere ce iau naştere permanent din această materie.

Pe de altă parte centrul galaxiei este format din stele bătrâne concentrate în grupuri cu formă sferică. Galaxia noastră are aproximativ 200 astfel de grupuri, dintre care mai cunoscute nu sunt decât 150. Aceste grupuri sunt concentrate în special în centrul galactic.



După aparenta lor distribuţie pe cer, astronomul Harlow Shapley a ajuns la concluzia că centrul galaxiei se găseste ceva mai departe de noi decât se credea până acum. Astfel, sistemul nostru solar este situat la 20 ani-lumină deasupra planului ecuatorial de simetrie, şi la 28.000 ani-lumină de centrul galactic.Centrul galaxiei se găşeste în direcţia constelaţiei Săgetătorului, la o distanţă de soare de 25.000-28.000 ani-lumină.

Galaxia noastră are 4 componente principale: nucleul, discul cu spirale, haloul şi roiurile globulare. S-ar putea să existe şi un halou exterior, coroana galactică. Discul se roteşte, dar nucleul central nu.[necesită citare] Nucleul şi roiurile globulare conţin multe stele bătrâne, cunoscute ca stele de Populaţie II, care s-au format din materie cosmică originară.

Braţele spiralei, unde se nasc stele noi, conţin mai ales stele de vârstă medie şi tinere, cunoscute ca stele de Populaţie I. Acestea s-au format din materie stelară reciclată şi sunt bogate în metale.

Vârsta celor mai vechi stele din Calea Lactee a fost estimată recent la aproximativ 13,6 miliarde de ani, adică doar puţin mai mică decât vârsta estimată a Universului (13,7 miliarde de ani).

Thailanda, destinaţia fildeşului traficat din Africa

















După ce timp de ani buni traficanţii thailandezi au obţinut preţiosul fildeş din Asia de Sud-Est, decimarea rapidă a speciilor de elefanţi îi face pe aceştia să recurgă la masacrarea pachidermelor din Africa.

Din 2009 şi până astăzi vama thailandeză a capturat peste 1600 de colţi de elefant, fapt ce pare să indice uciderea a cel puţin 800 de elefanţi pentru satisfacerea cererii de pe piaţa neagră.


"Thailanda este numărul unu în ce priveşte traficul de fildeş", declară Chris Shepherd de la Traffic, o organizaţie de protejare a animalelor.

Comerţul internaţional cu fildeş a fost interzis în 1989, însă cererea mare de fildeş din partea populaţiei asiatice face ca acest flagel să continue. Unii oameni de afaceri şi politiceni de seamă îşi decorează biroul cu colţii elefanţilor, pentru a simboliza puterea de care se bucură.

De asemenea, Thailanda este gazda unor maeştri artizani ce transformă fildeşul în bijuterii. Tradiţia a început în secolul 19, când ţara era gazda a peste 100.000 de elefanţi. Astăzi, doar câteva mii de exemplare mai dăinuie.

Pentru a satisface nevoia de fildeş a consumatorilor din Thailanda, China şi Japonia, traficanţii au început să ucidă elefanţi în Africa. Autorităţile din Kenya au prins mai multe persoane în aeroportul din Nairobi ce încercau să transporte fildeş spre Thailanda. În anumite cazuri, colţii încă mai purtau sângele elefantului masacrat.

Experţii susţin că atâta timp cât afacerile cu fildeş vor fi extrem de profitabile, autorităţile vor fi mereu cu un pas în spatele traficanţilor, pentru că aceştia îşi vor permite să mituiască forţele de ordine din ţările africane cu un nivel de trai scăzut.


Ţestoasa cu două capete s-a născut în Slovacia

















O broască ţestoasă africană pintenată (geochelone sulcata) l-a surprins pe stăpânul său slovac atunci când a ieşit din ou acum 7 săptămâni. De ce? Pentru că avea două capete.



Stăpânul acesteia, Roman Gresak din Zilina, a denumit-o Magdalena. "Magda este numele capului mai mare, iar Lena, al celui mai mic", a explicat el.

Broasca încape în acest moment în palma sa, dar exemplarele din această specie cresc până la 90 de centrimetri în lungime.

Slovacul spune că ţestoasa a fost norocoasă că s-a născut în captivitate. "Dacă ar fi ieşit din ou în sălbăticie, ar fi pierit cu siguranţă, deoarece nu are loc să-şi ascundă în carapace ambele capete în acelaşi timp".